- vúiet
- s. n., pl. vúiete
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
vúiet
Look at other dictionaries:
vuiet — VÚIET, vuiete, s.n. 1. Zgomot prelungit produs de diferite lucruri în mişcare sau în vibraţie; vâjâit, muget, freamăt, foşnet, huiet. ♦ spec. Zgomot înfundat, produs prin detunări repetate; bubuit, duduit, trosnet, pârâit. ♦ spec. Zgomot produs… … Dicționar Român
tumult — TUMÚLT, tumulturi, s.n. 1. Zgomot mare, larmă, zarvă, vacarm. ♦ Învolburare, curs repede, tălăzuire a unor ape. 2. fig. Agitaţie, tulburare, zbucium sufletesc. – Din fr. tumulte, lat. tumultus. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
vuietoare — VUIETOÁRE, vuietori, s.f. Arbust de munte, totdeauna verde, cu tulpina întinsă pe pământ, cu frunze având o dungă albă pe faţa inferioară, cu flori mici trandafirii şi cu fructe comestibile în formă de bobiţe negre (Empetrum nigrum). [pr.: vu ie… … Dicționar Român
zgomot — ZGÓMOT, zgomote, s.n. 1. Sunet sau amestec de sunete discordante, puternice, care impresionează în mod neplăcut auzul. ♦ Gălăgie, vacarm; vuiet, tumult. ♢ expr. A face zgomot = a produce senzaţie, a face vâlvă. 2. (În sintagmele) Zgomot de fond … Dicționar Român
şuiet — ŞÚIET, şuiete, s.n. (pop.) Zgomot (slab, monoton) produs de foşnetul frunzelor, de curgerea apei, de bătaia vântului etc.; vuiet, freamăt. [pr.: şu iet] – Probabil contaminare între şuier şi vuiet. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX… … Dicționar Român
agitaţie — AGITÁŢIE, agitaţii, s.f. 1. Mişcare intensă încoace şi încolo de oameni, de vehicule etc. 2. Stare de nelinişte excesivă, de tulburare, de tensiune nervoasă (manifestată prin mişcări grăbite şi dezordonate). 3. (Şi în sintagma agitaţie politică)… … Dicționar Român
bubuitură — BUBUITÚRĂ, bubuituri, s.f. Bubuit. [pr.: bu i ] – Bubui + suf. tură. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 BUBUITÚRĂ s. bubuire, bubuit, detonaţie, detu nare, detunat, detunătură, duduit, duduitură, trăsnet, trăsnitură, vuiet, (rar)… … Dicționar Român
calabalâc — CALABALẤC, calabalâcuri, s.n. (fam.) Obiecte felurite (în dezordine); p. ext. bagaje cu care călătoreşte sau se mută cineva; catrafuse, agărlâc. – Din tc. kalabalik. Trimis de viorelgrosu, 29.01.2003. Sursa: DEX 98 CALABALÂC s. v. boarfe (pl.) … Dicționar Român
chiloman — CHILOMÁN, chilomane, s.n. (pop.) Gălăgie mare (făcută de oameni care ţipă, râd, petrec etc.); larmă, zarvă. – et. nec. Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX 98 CHILOMÁN s. v. balamuc, gălăgie, hărmă laie, huiet, larmă, scandal, tămbălău,… … Dicționar Român
clama — CLAMÁ, clamez, vb. I. intranz. (livr.) A se manifesta, a se exprima în termeni violenţi sau cu strigăte; a chema cu voce tare. – Din fr. clamer. Trimis de hai, 21.05.2004. Sursa: DEX 98 clamá vb., ind. prez. 1 sg … Dicționar Român
